46 ca s’lĕ da hrană la timpŭ? Fericitŭ éste açelŭ servitorŭ, care cându va s’vină domnu sĕŭ, va s’lu află facêndaluĭ ași.
Care éste credinciosŭlu și mintimenŭlu servitorŭ, care lŭ băgă domnu sĕu preste servitorĭlĭi a casălĭeĭ a luĭ,
Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă.
Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.