43 Ma açea să scițĭ, că să sciare Domnulŭ a casă‐lĭeĭ la care aveglĭare a nopțilĭeĭ v̄ine furŭlu, era să sta deşceptu și nu era s’alasă s’lĭ se aspargă casa.
Și tru a patra viglă a nóptelĭeĭ, s’duse câtrĕ nĕșĭ Iisusŭ imnândŭ peste amare.
Și după ce luară, murmura contra Domnului a casălĭeĭ,
Stațĭ deșcepțĭ decara, că nu scițĭ în çe óră v̄ine Domnulŭ a vostru.
De açea și voi s’hițĭ îndrepțĭ; că la óra cându nu vĕ tréçe prin minte, v̄ine hilĭlu a omŭluĭ.
Și cându açéle s’duseră s’acumpĕră, vine ginerĕle și açele çe era îndrépte, întrară cu elŭ la nuntă, și se înclĭse ușa.
Stațĭ decara deșcepțĭ, că nu scițĭ ḑiua niçi óra în care hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină.