22 Și cândŭ avḑiră, s’ciudusiră și ’lŭ alăsară și fugiră.
Écă eu vĕ petrecŭ ca oĭ nolgica de luchĭ: Tr’açea s’hițĭ mintimen̄ĭ că nepărtiçĕle, și blânḑĭ ca porunghilĭ.
Și cându avḑî poporŭlu s’ciudusea de învețătura luĭ.
Și vêrnu nu putea s’lĭ respundă niçi unŭ graiŭ; niçi că cuteḑă çineva s’lu măĭ întrébă de açea ḑiuă.
Cândŭ avḑi Iisusŭ s’ miră, și ḑise açelorŭ çe venia după urma luĭ. Dealihea vĕ ḑicŭ, niçi la Israilŭ n’aflaĭ ahântă credință.