9 Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghine cuvéntatŭ açelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.
Și cându ĭntră elŭ în Ierusalimŭ, s’cutremură tută çetatea, și ḑicea: care éste aestŭ?
Iară Archieilĭi și cărturarĭlĭi, cându veḑură ciudiile çe féçe, și feciorĭlĭi çe striga în templu și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ aluĭ Davidŭ,
Că vĕ ḑicŭ: De aó înainte nu va s’me vedețĭ, până cându va s’ḑiçețĭ: Ghine cuvêntatu éste açelŭ çe v̄ine în numa Domnuluĭ.
Și cându treçea Iisusŭ de acolo, s’duseră după nĕsŭ doĭ orghĭ, carĭ striga și ḑiçea; Milué‐nĕ o hilĭlu a luĭ Davidŭ.