44 Și açelŭ çe va s’cadă pre aestă chétră, va să se frângă; și pe care‐çi‐do ea va s’cadă va s’lu stulcină.
Tr’açea vĕ ḑicŭ, că amirărilĭea alŭ Dumneḑeŭ, va s’vĕ se lĭa de la voĭ, și va să s’da a unuĭ poporŭ care va s’facă pómele a lĭeĭ.
Și avḑîndaluĭ Archiereĭlĭi și Fariseĭlii parabolele a luĭ, cunoscură că tră elĭ ḑiçe.
Hilĭlu a omŭluĭ s’duçe precumŭ éste scriată tră elŭ: ma, ca vaĭ de açelŭ omŭ, prin care hilĭlu a omŭluĭ s’preda; cama ghine era tră nĕsŭ, s’nu era faptŭ.
Și tutŭ poporŭlu respunse și ḑîse: Sângele a luĭ s’hibă asupra nóstră și asupra hilĭlorŭ a nostrorŭ.