43 Tr’açea vĕ ḑicŭ, că amirărilĭea alŭ Dumneḑeŭ, va s’vĕ se lĭa de la voĭ, și va să s’da a unuĭ poporŭ care va s’facă pómele a lĭeĭ.
Ma s’fure că eu cu duhŭlu alŭ Dumneḑĕŭ scotŭ demonĭlĭi, va‐s’ḑică, amirărĭlĭea alŭ Dumneḑéŭ agiunse la voĭ.
Elĭ lĭ ḑiseră: Rĕilĭi, rĕu va s’lĭ chéră; și av̄in̄ia va s’o da la alțĭ lucrătorĭ, cari va lĭ da pómele la timpurĭle a lorŭ.
Iisusŭ lĕ ḑiçe: vêr‐nă óră nu avețĭ cântată în scripturĭ! „Chétra açea çe nu o aflară bună masturĭlĭi, açea s’féçe capŭ de cohe? De la Domnulŭ s’féçe aestŭ lucru și éste ciudie tru oclĭilĭ a noștri“.
Și açelŭ çe va s’cadă pre aestă chétră, va să se frângă; și pe care‐çi‐do ea va s’cadă va s’lu stulcină.