39 Și decara ’lu acățară, lŭ scóseră afóră de av̄in̄ie, și ’lŭ omorîră.
Ma lucrătorĭlĭi cându veḑură hilĭlu, ḑiseră unŭ cu alantu: Aestu éste mostenitorŭlu; venițĭ s’lu vătămămŭ și s’lĭ luămŭ moștenirea.
Atunçea cându va s’vină Domnulŭ a avin̄ilĭeĭ, çe va s’lĕ facă açelor lucrătorĭ?
Bucură‐te Rabbi. Și lŭ bășă. Iară Iisusŭ lĭ ḑîse: óspe tră çe venișĭ? Atunçea s’aprochiară elĭ, băgară măn̄ĭle pre Iisusŭ, și lŭ açățară.
Iară açelĭ çe acățară Iisusŭ, ’lŭ aduseră la Archiereŭlu Caiafa, iu era adunațĭ cărturarĭlĭi și Aușĭlĭi.