37 Apoĭa petrecu câtrĕ elĭ hilĭlŭ sĕu, ḑîcêndaluĭ, că va s’aibă anușine de hilĭlu ameŭ.
Iară petrecu alțĭ servitorĭ, cama mulțĭ de açelĭ d’întâniŭ, și lĕ féçeră și a lorŭ tutŭ ași.
Ma lucrătorĭlĭi cându veḑură hilĭlu, ḑiseră unŭ cu alantu: Aestu éste mostenitorŭlu; venițĭ s’lu vătămămŭ și s’lĭ luămŭ moștenirea.
Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.