34 Și cându s’aprochie timpŭlŭ a pómelorŭ, petrecu servitorĭlĭi a luĭ la lucrătorĭ, s’lĭea pómele a lĭeĭ.
Și lucrătorĭlĭi acățară, pre servitorĭlĭi a luĭ, și unŭlu lŭ bătură, altŭ lŭ vătămară, și altŭ lŭ agoniră cu chetrĭle.
Ma lucrătorĭlĭi cându veḑură hilĭlu, ḑiseră unŭ cu alantu: Aestu éste mostenitorŭlu; venițĭ s’lu vătămămŭ și s’lĭ luămŭ moștenirea.
Atunçea cându va s’vină Domnulŭ a avin̄ilĭeĭ, çe va s’lĕ facă açelor lucrătorĭ?
Elĭ lĭ ḑiseră: Rĕilĭi, rĕu va s’lĭ chéră; și av̄in̄ia va s’o da la alțĭ lucrătorĭ, cari va lĭ da pómele la timpurĭle a lorŭ.
Și petrecu servitorĭlĭi a luĭ s’clĭémă pre açelĭ clĭemațĭ la nuntă, și nu vrea tra s’v̄ină.