Și elŭ ḑise: da! Și cându întră în casă, lŭ apucă ma năinte Iisusŭ, și ’lĭ ḑise: Cumŭ ți se pare Simonŭ? Amirăraḑĭlĭi a locŭluĭ de la care, lĭau datŭ ică tributŭ? De la hiliĭ a lorŭ, ică de la streinĭ.
Ascultațĭ altă parabolă: Era umŭ omŭ Domnŭ de casă, care ’șĭ plăntă ună av̄in̄ie și o îngărdi cu gardu, și săpă tru nĕsă cărute, și adră un turnŭ, și lŭ déde la lucrătorĭ, și s’duse departe.