27 Și respunseră a luĭ Iisusŭ și ’lĭ ḑiseră: Nu scimŭ. Și elŭ lĕ ḑise: Niçĭ eu nu vĕ ḑicŭ a vóuĕ cu çe putére facŭ aeste.
Alăsațĭ lĭ; elĭ suntŭ orghi conducĕtorĭ a orghilorŭ; și cându unŭ orbu conduçe altu orbŭ, amêndoĭ va s’cadă în grópă.
Serinu va s’hibă că aroșésce çerŭlu, și diminéță ḑiçețĭ: Astă ḑi va s’hibă furtună, că çerulŭ éste aroșŭ și nouratŭ. Ipocrițĭ! fața çerŭluĭ scițĭ s’o alégețĭ, ma sémnele a timpurilorŭ nu putețĭ s’le cunoscețĭ?
Iară ma s’ḑiçemŭ De la ómen̄ĭ, nĕ e frică de ghimtă, că Ioanŭ tuțĭ l’au ca profetŭ.
Ma çe vĕ se pare? Unŭ omŭ avea doi hilĭ; și vine la açelŭ d’întân̄iŭ și ’lĭ ḑise: Hilĭu, dute astăḑĭ de lucréḑă la avin̄ia mea.