26 Iară ma s’ḑiçemŭ De la ómen̄ĭ, nĕ e frică de ghimtă, că Ioanŭ tuțĭ l’au ca profetŭ.
Ma çe avețĭ eșită s’ vedețĭ? Profetu? Da, ve ḑicŭ, și cama multŭ de profetŭ.
Și vrea s’lŭ móră, ma ’lĭ era frică de poporŭ, că lŭ avea ca unŭ profetŭ.
Și ghimta ḑiçea: Aestu éste Iisusŭ profetŭlu din Nazaretŭ a Galileilĭeĭ.
Botezarea luĭ Ioanŭ de iu era? din çerŭ ică de la ómenĭ? Iară elĭ s’minduia în mintea‐lĕ, ḑicêndaluĭ: Ma s’ḑiçemŭ, Din çerŭ, va nĕ ḑică, de çe de cară nu creḑutŭ în elŭ?
Și respunseră a luĭ Iisusŭ și ’lĭ ḑiseră: Nu scimŭ. Și elŭ lĕ ḑise: Niçĭ eu nu vĕ ḑicŭ a vóuĕ cu çe putére facŭ aeste.
Șicăftară s’lŭ acață, ma lĕ fu frică de ghimtă că lŭ avea ca profetŭ.