22 Și tute câte va s’căftățĭ în rugăciune cu credință, va s’luațĭ.
Iară vĕ ḑicŭ a vóuĕ; că s’fure că doĭ din voĭ s’unescŭ preste locŭ tră ice‐do lucru çe va s’caftă, va s’lĕ se da de la Tatălŭ a meu açelŭ din çerŭ.
Ma că voĭ care hițĭ rĕĭ scițĭ s’ dațĭ la hilĭi a voștri darurĭ bune, câtŭ cama multŭ Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ va s’ da darurĭ bune la açelĭ çe caftă de la Elŭ?
Çérețĭ și va s’ vĕ se da; căftațĭ și va s’ aflațĭ; bătețĭ la ușe și va s’ vĕ se desclĭdă.