8 Iară cându întunecă, Domnulu a av̄in̄ilĭeĭ, ḑiçe câtre epitropŭlu a luĭ: clĭémă lucrătorĭlĭi și dă‐le plata, și înçepe de la açelĭ din códă pănă la açelĭ d’întân̄iŭ.
Elĭ lĭ ḑieŭ: că vêrnu nu ne păitui. Și lĕ ḑiçe: Duçețĭ vĕ și voĭ la avinie și çe e dreptŭ va s’luațĭ.
Și cându vineră açelĭ çe s’păituiră la óra ună‐sprĕ‐ḑéçe, luară câte unŭ dinarŭ.
După multu timpu vine domnulŭ açelorŭ servitorĭ, și lĕ căftă cuitéla.
Iară cându va s’v̄ină hilĭlu a omŭluĭ, în gloria luĭ, și tuțĭ sânțilĭ anghelĭ cu elŭ, atunçea va s’șédă pre scamnulŭ de gloria luĭ.