34 Și lĭ v̄ine m̄ilă luĭ Iisusŭ, și băgă mâna pe oclĭilĭ a lorŭ, și tru‐óră veḑură oclĭilĭ a lorŭ, și s’duséră dupá urma luĭ.
Și cându eși Iisusŭ, veḑu mulțime mare și ’lĭ se féçe milă de elĭ, și vindecă lângețilĭi a lorŭ.
Iară Iisusŭ clĭemă pre discipulĭi a luĭ și lĕ ḑise: m̄ĭ e m̄ilă de aestă ghimtă, că écă sŭntu de treĭ ḑile çe ședu cu mine, și n’au çe s’măcă; și nu voiu s’lĭi sălăghiescu agiun̄ĭ, s’nupu çeva de s’curmă în cale.
Eli ’lĭ ḑicŭ: Dómne sá nĕ se deșclĭdă oclĭilĭ.
Și cându s’aprochiară de Ierusalimŭ, și vineră la Bithfaghi câtre muntele a masinelor; atunçea petrecu Iisusŭ doĭ discipulĭ și lĕ ḑise:
Și o acață cu mâna, și o alasă hiévra; și se sculă și lĭ făçea serviciu.
Atunçea băgă mâna pe oclĭlĭ a lorŭ, și ḑise: La s’ vĕ se facă după credința vóstră.
Și cându veḑu poporŭ multu, îlĭ se féçe m̄ilă de elŭ, că era dirinațĭ și rĕspăndițĭ, ca oile, çe n’au pecurarŭ.