30 Și éca doi orghi carĭ ședeau în cale, avḑîndaluĭ că treçea Iisusŭ, strigară și ḑiserá: Milué‐nĕ
Écă eși sĕmĕnătorŭlu să sémenă. Și cându semena, semênța, nisçânte căḑură ningă cale, și veniră pulĭi asburătorĭ, și le mâncară.
Și écă ună mulĭére hananeană, eși de tru sinorĭle açéle și strigă ḑicêndu‐lĭ: Milué‐me, Dómne, hilĭlu alŭ Davidŭ; că hilĭea‐mea éste rĕŭ demonisată.
pre noĭ Dómne hilĭlu a luĭ Davidŭ Și ghimta lĭ încacie tra s’tacă; ma elĭ striga și ḑiçea: Milué‐ne pre noĭ hilĭlu a luĭ Davidŭ.
Și viniră la elŭ orghi și sclĭopĭ în templu, și elŭ lĭ vindecă.
Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghine cuvéntatŭ açelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.
Çe vĕ se pare de Christolu? a cuĭ hilĭu éste?