15 Orĭ n’am dreptu s’facŭ çe voiŭ cu ale méle? i țĭ éste oclĭulŭ rĕu, că escu bunŭ?
Tru açelŭ timpŭ respunse Iisusŭ și ḑise: Ițĭ mulțumescu Tată, Dómne a çerŭluĭ și a locŭluĭ, că, le aĭ ascumtă aeste de la învețațĭlĭi și mintimenĭlĭi, și le descoperișĭ a națĭlorŭ.
Lĭa‐țĭ a téu și du‐te; eu voiŭ s’lĭ daŭ și aestuĭ din urmă ca și a țié.
Ma s’fure că oclĭu ŭ țĭ éste rĕu, tutŭ trupŭlu va s’țĭ hibă întunecatŭ. Ma cândŭ um̄ina çe ésteîn tine éste întunérecŭ, întunérecŭlu câtŭ va s’hibă?