13 Ma elŭ respunse și ḑise a unuĭ de elĭ: Ospe nu țĭ facŭ strămbătate; nu te păituiĭ tră unŭ dinarŭ?
Lĭa‐țĭ a téu și du‐te; eu voiŭ s’lĭ daŭ și aestuĭ din urmă ca și a țié.
Și cara ’lĭ păitui lucrătorĭlĭi câte unŭ dinarŭ pe ḑiuă, lĭ petrecu la av̄in̄ia luĭ.
óspe cumŭ intrașĭ açia, fără s’aĭ stran̄ie de nuntă? Ma elŭ amuțî.
Bucură‐te Rabbi. Și lŭ bășă. Iară Iisusŭ lĭ ḑîse: óspe tră çe venișĭ? Atunçea s’aprochiară elĭ, băgară măn̄ĭle pre Iisusŭ, și lŭ açățară.