Matheu 20:1 - Vangheilu al Matheu 1889

¹ Că unzésce amirărilĭea çerŭlui ca unŭ omŭ domnŭ de casă, eși de diminéță, să păituéscă lucrătorĭ tră av̄in̄ia luĭ.

Matheu 20:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Matheu 13:24

Ună altă parabolă lĕ aduse înainte, și lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu unŭ omŭ,

Matheu 13:31

Altă parabolă lĕ spuse elŭ, șĭ lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ grănuțŭ de sinape,

Matheu 13:33

Și altă parabolă lĕ ḑise a lorŭ: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu aluatŭlu, care îlŭ luă mulĭérea și ’lŭ ascunse în treĭ mesurĭ de fărină, pănă cându s’aluză tutŭ.

Matheu 13:47

Iară Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună mréje, care s’arucă tru amare, și adună de tute felurĭle:

Matheu 20:2

Și cara ’lĭ păitui lucrătorĭlĭi câte unŭ dinarŭ pe ḑiuă, lĭ petrecu la av̄in̄ia luĭ.

Matheu 21:28

Ma çe vĕ se pare? Unŭ omŭ avea doi hilĭ; și vine la açelŭ d’întân̄iŭ și ’lĭ ḑise: Hilĭu, dute astăḑĭ de lucréḑă la avin̄ia mea.

Matheu 22:2

Amirărilĭea çerŭluĭ s’unzi cu unŭ omŭ amiră, care féçe nuntă tră hilĭlu sĕŭ.

Matheu 23:37

Ierusalime, Ierusalime, care omorĭ profețĭlĭi și vatăm̄ĭ cu chetri pre petrecuțĭlĭi la tine; de câte orĭ vruĭ să țĭ adunŭ feciorĭlĭi, precumŭ gallina ’șĭ adună pulĭi sum aripĕle, și nu vrutŭ?

Matheu 25:1

Atunçea va s’unzéscă amirărilĭea çerŭluĭ, cu ḑéçe virghine, carĭ, luară căn, dilele a lorŭ, și eșiră s’aștéptă ginerĕle.

Matheu 25:14

Că éste ca unŭ omŭ, care cându m̄ergea departe, clĭemă pre servitorĭlĭi a luĭ, și lĕ déde avérea luĭ;

Matheu 3:2

și predica în deșertulŭ a Iudeilĭeĭ și ḑiçea: Tunusițĭ‐vĕ, că s’ aprochie amirărilĭea din çerŭ.