3 Ma cândŭ amirălu Erodŭ avḑi aeste, s’cutremură, și tutŭ Ierusalimŭlu cu nĕsŭ.
Iu éste născutŭlu amiră a Iudeilorŭ? Că îlĭ veḑumŭ stéua la rĕsăritu, si vinemŭ s’ nĕ înclinămŭ a luĭ.
Și decara adună pre tuțĭ Arhiereilĭi și Cărturarĭlĭi a poporuluĭ, lĭ întrebă, iŭ éste să s’ nască Christolu.
Ierusalime, Ierusalime, care omorĭ profețĭlĭi și vatăm̄ĭ cu chetri pre petrecuțĭlĭi la tine; de câte orĭ vruĭ să țĭ adunŭ feciorĭlĭi, precumŭ gallina ’șĭ adună pulĭi sum aripĕle, și nu vrutŭ?
Și va s’avḑițĭ alumte, și sciri de alumte: mutrițĭ ghine, nu vĕ aspĕriațĭ. Că prinde aeste tute să se facă, ma nică nu éste finitŭlu.
multu rĕĭ, în câtŭ vêr‐nŭ nu putea s’trécă pe tru açea cale. Și écă îlĭ strigară și ’lĭ ḑiseră: