Ma cându elŭ avea aeste în mintea‐lĭ, écă anghelŭlu a Domnuluĭ’lĭ se spuse în v̄isŭ, și lĭ ḑisé: Iosife hilĭlu alŭ Davidŭ, s’ nu țĭ hibă frică s’ lĭéi pre Maria mulĭérea a ta; că açelŭ çe este tru nĕsă, este din Sântulŭ Duhŭ.
Decara inșiră nĕșĭ, éca anghelŭ a Domnuluĭ se spune în v̄isŭ a luĭ Iosifŭ și îlĭ ḑiçe: Scólă‐te, lĭa feciorŭlu și muma luĭ și fugĭ în Egiptu, și arĕmâne acolo, până s’țĭ ḑicŭ eu; că Erodŭ va s’ caftă feciorŭlu tra s’lu chéră.
Ma cândŭ avḑi că Archelau domnește ĭn Iudea în locŭlu a tată‐sui Erodŭ, ’lĭ fu frică să se ducă acolo: și luândaluĭ scire în v̄isŭ, fugi în parțile a Galileilĭeĭ.
Ma cându elŭ ședea pe scamnu de giudecată, petrecu la elŭ mulĭérea luĭ ḑicêndŭ: S’nu lĭ façĭ çeva açeluĭ îndreptu, că multe pățĭi tră nĕsŭ astăḑĭ în v̄isŭ.