25 Și cându avḑiră discipulĭi, s’ciudusea multu, și ḑiçea:
Și iară vĕ ḑiçŭ: cama lișiorŭ éste, s’trécă cămila prin guva de acŭ, de câtŭ avutŭlu s’întră tru amirărilĭea a luĭ Dumneḑêu.
Care decara póte s’asçapă? Și arucândŭ și oclĭilĭ Iisusŭ câtre elĭ lĕ ḑise: La ómen̄i aestă éste cu neputință, ma la Dumneḑĕu, tute suntu eu putință.
Și ma s’nu se șcurta açéle ḑile, nu era s’ascapă vêr‐nu trupŭ; ma tră alepțĭlĭ vă să se’șcurté ḑă açéle ḑile.