16 Și écă unŭ v̄ine la elŭ și lĭ ḑise: lnvețătorule bunŭ, çe bunéță s’facŭ tra s’amintŭ bana eternă;
Și cara apuse mânĕle pre elĭ, s’depărtă d’acolo.
Care decara póte s’asçapă? Și arucândŭ și oclĭilĭ Iisusŭ câtre elĭ lĕ ḑise: La ómen̄i aestă éste cu neputință, ma la Dumneḑĕu, tute suntu eu putință.
Și orĭ care ’șĭ alasă case, ică frațĭ, ică surorĭ, ică tată, ică mumă, ică mulĭére, ică feciorĭ, ică agre, tră numa mea, va s’lĭa tră ună, ună sută, și va s’moștenéscă bană eternă.
Și aesti va să s’ducă tru pedépsă eternă, iară drepțilĭ tru bană eternă.