30 Iară elŭ nu vrea, ma s’duse și lŭ băgă tru înclĭsóre, până cându s’lĭ plătéscă datoria.
Și ași servitorŭlu soçŭlu a luĭ, ’lĭ căḑu la ciciorĭle a luĭ, și lŭ ruga ḑicênda‐luĭ: Aĭ răbdare câtrĕ mine, și tute va s’țĭ le plătescu.
Ma cându veḑură servitorĭlĭi soçĭlĭi a luĭ açéle çe s’féçeră, se înverinară vêrtosŭ și viniră și spuseră a Domnuluĭ a lorŭ, tute câte s’avea faptă.