29 Și ași servitorŭlu soçŭlu a luĭ, ’lĭ căḑu la ciciorĭle a luĭ, și lŭ ruga ḑicênda‐luĭ: Aĭ răbdare câtrĕ mine, și tute va s’țĭ le plătescu.
Atunçea căḑu servitorŭlu, se ruga la elŭ și ḑiçea: Dómne aĭ răbdare câtră mine și tute va s’țĭ le plătescu.
Și cându eși açelŭ servitorŭ, află unŭ din soçĭlĭi a luĭ, care ’lĭ avea tră dare ună sută de dinarĭ; și lŭ acață și ’lŭ sŭgruma și ’lĭ ḑiçea: plătea‐m̄ĭ açea ce ’m̄ĭ aĭ tră dare.
Iară elŭ nu vrea, ma s’duse și lŭ băgă tru înclĭsóre, până cându s’lĭ plătéscă datoria.
Nu prindea și tine s’m̄iluesci pre servitorŭlu soçŭlu a tĕu, cumŭ te m̄iluĭ și eu pre tine?
Și nĕ lĭ értă stepsurĭle a nóstre, după cumŭ și noĭ lĭertămŭ, a stepsițĭlorŭ a nostrorŭ.