17 Și s’fure că nu lĭ ascultă nĕșĭ, spune a Biséricălĭeĭ; și s’éste că nu ascultă niçi bisérica, la s’țĭ hibă ca pângănŭlu și vameșŭlu.
Filipŭ și Bartholomeŭ; Thoma și Matheŭ, vameșŭlu; Iacovŭ hilĭlu aluĭ Alfeŭ, și Leveŭ care s’clĭemă Thadeu.
Vine hi ĭlu a omŭluĭ care măcă și bea, și ḑicŭ: Écă omŭ lacomŭ și beutorŭ de v̄inŭ; óspe a vameșĭlorŭ și a pecătoșĭlorŭ. Și mintimenilĭea ’sĭ află dreptatea de la hilĭi a lĭeĭ.
Că, ma s’ vrețĭ açelĭ ce vĕ vorŭ, çe plată va s’ avețĭ? Nu facŭ și vameșilĭi tutu açea?
Iară cândŭ vĕ rugațĭ s’nu ḑiçețĭ graie multe ca păngângĭlĭi; că a lorŭ lĕ se pare că cu multele a lor graie va s’hivă avḑițĭ.