12 Çe vĕ se pare? Cându unŭ omŭ are ună sută de oĭ, și s’cherdure ună din ele, nu alasă açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, și s’duçe pre tru munțĭ s’caftă açea cherdută?
Ma elŭ lĕ ḑise: care va s’hibă din voĭ omŭlu açelŭ çe s’aibă ună óe, și, s’fure că ea ’lĭ cade Sămbăta tru grópă, nu va s’o acață și va s’o scótă?
Și s’fure că o află, de alihea vĕ ḑicŭ că se bucură tră nĕsă cama multu de câtŭ tră açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, çe nu suntu cherdute.
Ma çe vĕ se pare? Unŭ omŭ avea doi hilĭ; și vine la açelŭ d’întân̄iŭ și ’lĭ ḑise: Hilĭu, dute astăḑĭ de lucréḑă la avin̄ia mea.
Çe vĕ se pare de Christolu? a cuĭ hilĭu éste?