5 Cându elŭ nică sbura, écă unŭ nuorŭ lum̄inosŭ lĭ aumbrî; și écă ună bóçe din nuorŭ care ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a meu hilĭu, în care avuĭ bună vrére; pre nĕsŭ ascultațĭ.
Écă feciorŭlu a m̄eu pre care lŭ alepșiu; Vrutŭlu a m̄eŭ în care ghine vru sufletŭlu a m̄eu; eŭ va s’bagŭ duhŭlu a m̄eu peste nĕsŭ, și elŭ va s’declară giudecata la națiunĭ.