Și elŭ ḑise: da! Și cându întră în casă, lŭ apucă ma năinte Iisusŭ, și ’lĭ ḑise: Cumŭ ți se pare Simonŭ? Amirăraḑĭlĭi a locŭluĭ de la care, lĭau datŭ ică tributŭ? De la hiliĭ a lorŭ, ică de la streinĭ.
Ma tra s’nu lĭ scandalisămŭ, dute la amare, arucă nă mréje, și primŭlu pescu çe va să se acață, scólă lŭ, desclĭde‐lĭ gura, și va s’afli unŭ statirŭ. Lĭa‐lŭ açelŭ și dălŭ a lorŭ tră mine și tră tine.