2 Și ’șĭ alĕxi fața înaintea lorŭ, și’lĭ luçi fața ca sórĕle, iară stran̄iele a luĭ ’lĭ se féçeră albe ca lumina.
După șése ḑile Isusŭ lĭa cu elŭ pe Petru și Iacovŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ, și’lĭ alină pre unŭ munte înaltŭ aparte.
Și écă lĕ se spuse a lorŭ Moisi și Ilia și s’sbura cu elŭ.
ca ascăperatŭlu, și veștimintele a luĭ albe ca néua.