26 Că çe diaforŭ are omŭlu s’fure că amintă tută lumea, și ’șĭ chére bana luĭ? Ică çe va s’ da omŭlu în locŭlu a sufletŭluĭ a luĭ?
Că açelŭ care va s’ascapă bana luĭ, va s’ochéră; ma açelŭ care va s’chéra banaluĭ tră mine, va s’o află.
Că hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină în gloria Tată‐sĕuĭ cu Anghelĭi aluĭ, și atunçea va s’ plătéscă a cuĭ‐çe‐do după fapta luĭ.
Și fure că oclĭulŭ a tĕŭ açelŭ dreptŭ te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că, cama ghine éste tră tine s’ chéră unŭ din membrele a tale, de câtŭ trupŭlu a tĕu întregŭ, să s’aruncă în gheenă.