1 Atunçea s’aprochiară Fariseilĭi și Sadu keilĭi tra s’lu cărtéscă, și îlĭ căftară s’lĕ spună unŭ semnu din çerŭ.
Iară Fariseilĭi decară eșiră afóră, ’șĭ féçeră sborŭ contra luĭ tra s’lu chéră.
Atunçea viniră la Iisusŭ de la Ierusa’imŭ cărturarilĭi și Fariseilĭi, și ḑiseră:
Iară Iisusŭ lĕ ḑise: Mutrițĭ și avegliațĭ ve de aluatŭlu a Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ. Ma nĕșĭ s’minduiea în mintea lĕ,
Și viniră la elŭ Fariseilĭi cărtindŭ‐lŭ și ’lĭ ḑiçea. Di‐se éste lĭertată a omŭluĭ să ’șĭ alasă mulĭérea sa tră içe‐do causă?
Atunçea s’duseră fariseilĭi și ’șĭ grăiră unŭ cu alantŭ, cumŭ s’lŭ acață tru sborŭ.
Iară Iisusŭ cunoscêndaluĭ rĕutatea lorŭ, ḑise: Çe me cărtițĭ o voĭ ipocrițĭ?
Tru açea ḑiuă viniră la elŭ Sadukeĭ, carĭ ḑiçea că nu éste înv̄iare de morțĭ, și ’lŭ întrebară ḑicêndaluĭ:
Cărturarĭlĭi și Fariseilĭi ședŭ pre scamnulŭ a lui Moisi:
Iară a dóua ḑi care este după Vinerĭ, se adunară archiereilĭi și Fariseilĭi la Pilatŭ, și ḑiseră:
Că vĕ ḑicŭ: S’nu trecure îndreptatea vóstră cu multŭ pre açea a Cărturarĭlorŭ și a Fariseilor, nu va s’întrațĭ în amirălĭea din cerŭ.
Ma Fariseilĭi cându veḑură aeste, ḑiseră a discipulĭlorŭ a luĭ: De çe învețătorŭlu a vostru mâcă și bea cu vameșĭlĭi și cu pecatoșĭlĭi?