4 Că Dumneḑĕŭ dimândă și ḑise: Tin̄isea tată‐tĕu și muma ta și: „Açelŭ care sburasce arĕu tră tată‐sĕŭ, ică tră mumă‐sa s’chéră cu mórte“.
Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: De çe și voĭ călcațĭ dimăndăciunea aluĭ Dumneḑĕŭ prin tradițiunea vóstră?
Ma voĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’ḑică a tată‐sĕuĭ ică a mă‐săĭ, Dóră éste cu içe‐do çe va s’te agiuțĭ dĕ la mine, dure este; și póte s’nu tin̄iséscă tată‐sĕu ică mă‐sa.
și s’nu mărturisesci marturie minciunósă; Tinisea pre tată‐tĕu, și pre muma ta,
Atunçea Iisusŭ ’lĭ ḑiçe: Fugĭ de aó Satana; că éste scriată: „la Domnulŭ Dumneḑĕlu a tĕŭ va s’t’ înclĭn̄ĭ, și mașĭ pre nĕsŭ va s’adorĭ“.