31 In câtŭ s’ciudusea ghimta cându vedea muțilĭi că sburâscu, ologilĭi sănătoșĭ, sclĭopĭ ca imnă, și că orghi vedŭ, și măriră Dumneḑeŭlu aluĭ Israil.
Și vine la elŭ ghimtă mare, și avea cu elĭ sclĭopĭ, orghĭ, surḑĭ, ologĭ și alțĭ mulțĭ, și lĭ aruncară la ciciórĭle a luĭ Iisusŭ, și îlĭ vindecă.
Și s’fure că mâna‐țĭ, ică cicioru‐țĭ te scanliséză, talĭe‐le și arucă le de la tine. Cama ghine‐țĭ éste s’întri tru bană scliopŭ ică ologŭ, de câtu s’aĭ dóuĕ mânĭ dóuĕ cicióre, și s’hĭi arŭcatŭ în focŭlu eternŭ.
Și viniră la elŭ orghi și sclĭopĭ în templu, și elŭ lĭ vindecă.
Cândŭ avḑi Iisusŭ s’ miră, și ḑise açelorŭ çe venia după urma luĭ. Dealihea vĕ ḑicŭ, niçi la Israilŭ n’aflaĭ ahântă credință.
Și cându elĭ eșia, écă lĭ aduseră unŭ omŭ surdo‐mutŭ și demonisatŭ.
Și după çe se scóse demonŭlu, mutŭlu, sburî; și se mirară ómen̄ĭlĭi, și ḑiçea; Vêr‐nă oră nu s’are veḑută ahtare lucru în Israil.
Cându veḑură ómen̄ĭlĭi s’mirară și măriră pre Dumneḑĕu, care déde a ómen̄ĭlorŭ ahtare putere.