12 Atunçea s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Sciĭ că Fariseilĭi se scandalisiră, cându avḑiră aestu sborŭ?
Și fericitŭ este açelŭ care nu va să s’ scandaliséscă în mine.
Nu pângănésce omulŭ açea çe întră în gură, ma açea çe ése din gură, açea pângănésce omŭlu.
Ma elŭ respunse și ḑise: Içe‐do plantă çe nu éste plăntată de çeresculŭ a meu Tată, va să se desrădăçinéḑă.
Ma tra s’nu lĭ scandalisămŭ, dute la amare, arucă nă mréje, și primŭlu pescu çe va să se acață, scólă lŭ, desclĭde‐lĭ gura, și va s’afli unŭ statirŭ. Lĭa‐lŭ açelŭ și dălŭ a lorŭ tră mine și tră tine.