5 Și vrea s’lŭ móră, ma ’lĭ era frică de poporŭ, că lŭ avea ca unŭ profetŭ.
Ma çe avețĭ eșită s’ vedețĭ? Profetu? Da, ve ḑicŭ, și cama multŭ de profetŭ.
Iară ma s’ḑiçemŭ De la ómen̄ĭ, nĕ e frică de ghimtă, că Ioanŭ tuțĭ l’au ca profetŭ.
Că vine la voĭ Ioanŭ în calea dreptățilĭeĭ, și nu lŭ creḑutŭ; ma vameșilĭi și curvele ’lŭ creḑură. Și voĭ cu tóte că ’lŭ veḑutŭ, nu vĕ tunusitŭ apoĭa și să lŭ credețĭ.