31 Dómne ascapă‐me. Și tru‐óra Iisusŭ tése mâna, ’lŭ acăță și lĭ ḑise:
Ma cându veḑu vintulŭ vĕrtosŭ, s’aspĕrie, și cându înçepu să se afundă strigă, și ḑise:
Tine cu puțină credință! de çe te îndoișĭ?
Iară Iisusŭ cându cunoscu aeste lĕ ḑise; çe vĕ minduițĭ în mintea vĕ o voĭ, cu puțină credință, că nu luatŭ pâne?
Și Iisusŭ lĕ ḑise: De necredința vóstră; ca dealihea vĕ ḑicŭ: s’avurețĭ credință câtŭ unŭ grănuțŭ de sinape va s’ḑiçețĭ aestui munte: Mută‐te de aóçe acolo, și va să s’mută; și çeva nu va s’vĕ hibă preste putință.
Și s’ fure că iar ba câmpuluĭ çe astăḑĭ éste și mâine s’ aruncă în cirépŭ, Dumneḑĕu ași o ’n’ vésce, nu cu multŭ cama multŭ voi cu puțină credință?
Dómne ascapă‐nĕ că cherimŭ. Iară elŭ lĕ ḑise: că çe hițĭ fricoșĭ o voi cu puțină credință?