20 Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară armăsĕturĕle de bucățĭ dóuĕ‐sprĕ-ḑéçe cóșe ’mpline.
Și açelĭ çe mâncară era vĕr‐nă çinçi m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și feciorĭ.
Și discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑicŭ: De iu avemŭ noĭ açia în deșertŭ ahâte pânĭ, în cătŭ să săturamŭ ahâtă mulțime?
Fericițĭ sŭntu açelĭ çe au fóme și séte tră dreptate că elĭ va să se satură.