15 Iară cându întunecă, s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Deșertu éste locŭlu, și óra este trecută; sălăghia mulțimea s’ducă pre tru horĭ, să’șĭ acumpĕră mâncare.
Și Iisusŭ cândŭ avḑi, s’depărtă de acolo cu ună luntre, singurŭ, la unŭ locŭ deșertŭ. Și de cara avḑî ghimta, s’duse de la çetățĭ după nĕsŭ pe pade.
Și cându eși Iisusŭ, veḑu mulțime mare și ’lĭ se féçe milă de elĭ, și vindecă lângețilĭi a lorŭ.
Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu lĕ lipséce s’ducă; dațĭ‐lĕ voĭ s’măcă.
Iară elŭ nu ’lĭ déde niçi unŭ sborŭ. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și îlŭ ruga, ḑicêndŭ: