47 Iară Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună mréje, care s’arucă tru amare, și adună de tute felurĭle:
Iară amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună vistére ascumtă tru agru, care cândŭ o află unŭ omŭ, o ascumse, și de bucuria ’lĭeĭ s’duçe, vinde tute câte are și acumperă agrulŭ açelŭ.
Și care, cândŭ află unŭ mărgăritarŭ scumpŭ, s’duse, vindu tute câte avea, și’lŭ acumperă.
care după çe s’umplu, o scóseră la marginea de amare, și șeḑură și alépseră açéle bune, tru vase, și açéle réle, le arŭcară afóră.
Și ’lĕ ḑiçe: venițĭ după mine și va s’vĕ facŭ pescarĭ de ómenĭ.