44 Iară amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună vistére ascumtă tru agru, care cândŭ o află unŭ omŭ, o ascumse, și de bucuria ’lĭeĭ s’duçe, vinde tute câte are și acumperă agrulŭ açelŭ.
Și orĭ care ’șĭ alasă case, ică frațĭ, ică surorĭ, ică tată, ică mumă, ică mulĭére, ică feciorĭ, ică agre, tră numa mea, va s’lĭa tră ună, ună sută, și va s’moștenéscă bană eternă.