36 Atunçea Iisusŭ alasă ghimta și vine acasă; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră:
In açea ḑiuă eși Iisusŭ din casă, și ședea ning’amare. Și se adunară la elŭ mulțime mare,
Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: că a vóuĕ vĕ éste dată ș’ cunóscețĭ misterĕle a amirărilĭeĭ a çerŭluĭ; iară açelorŭ nu lĕ éste dată.
Tr’ açea ascultațĭ parabola semĕnătorŭluĭ.
care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi.
Și tru‐óră agum̄usi Iisusŭ discipulĭi a luĭ să întră în luntre, și sa m̄érgă ’nainte naparte, până cându elŭ să să’ăghiască mulțimea.
Și decara sălăghi mulțimea întră în luntre, și m̄érse în sinorĭle a Magdalŭluĭ.
Și cându vine în casă, se aprochiară de nĕsŭ orghilĭ, și Iisusŭ lĕ ḑise: Credețĭ că potŭ s’ facŭ aestă? Elĭ lĭ ḑiseră; Da, Dómne.