27 Și s’duseră servitorĭlĭi la Domnulŭ a agruluĭ, și ’lĭ ḑiseră; Dómne, nu semĕnașĭ semênță bună tru agrulŭ a tĕu? d’iu eși decara chénița?
care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi.
Și cându crescu érba și déde pomŭ, atunçea s’veḑu chénița.
Si elŭ lĕ ḑise: omŭ neóspe o are faptă aestă. Iară servitorĭlĭi ’lĭ ḑiseră: Vreĭ decara s’m̄érgemŭ, s’o alegemŭ?
Că unzésce amirărilĭea çerŭlui ca unŭ omŭ domnŭ de casă, eși de diminéță, să păituéscă lucrătorĭ tră av̄in̄ia luĭ.