25 care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi.
Ună altă parabolă lĕ aduse înainte, și lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu unŭ omŭ,
Și cându crescu érba și déde pomŭ, atunçea s’veḑu chénița.
Și s’duseră servitorĭlĭi la Domnulŭ a agruluĭ, și ’lĭ ḑiseră; Dómne, nu semĕnașĭ semênță bună tru agrulŭ a tĕu? d’iu eși decara chénița?
Ma elŭ lĕ ḑise: Nu! că, alegêndaluĭ chenița nu çeva de scótețĭ și grânŭlu cu ea.
Alăsațĭ s’créscă deadunŭ amêndóuĕ până la seçerișŭ. Și tru timpulŭ a seçerișŭluĭ, va s’ḑicŭ a seçerătorĭlorŭ: Alégețĭ cama ’năinte chénița; și băgațĭ‐o mănuclĭe tr’ardere; și grânŭlu adunațĭ‐lu tru grănarŭlu a m̄eu.
Și seçerișĭlu éste finirea etĕlĭeĭ.
Și cara s’amână ginerĕle, lĕ vine somnu a tutulorŭ, și dorm̄ia.