11 Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: că a vóuĕ vĕ éste dată ș’ cunóscețĭ misterĕle a amirărilĭeĭ a çerŭluĭ; iară açelorŭ nu lĕ éste dată.
Și s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: De çe lĕ sburĕscĭ cu parabole?
Și respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: Fericitŭ escĭ Simone hilĭlu a luĭ Iona, că trupŭ și sănge nu țĭ descoperi aestă, ma Tată‐m̄eŭ açelŭ din çerŭ.
Ma elŭ lĕ ḑise: Nu încape la tuțĭ grailu aestu, ma la açelĭ çe lĕ éste datŭ.
Lĭ ḑicŭ a luĭ: Putemŭ. Și elŭ lĕ ḑiçe: Scafa mea va s’o bețĭ și botezarea cu care me botezŭ eŭ, va s’vĕ botezațĭ; ma să ședețĭ la drépta mea și la stânga mea, nu éste ĭn putérea mea s’vĕ o daŭ a vóuĕ, ma açelor tră carĭ s’are îndréptă de Tată‐m̄eu.