40 Că, precumŭ Iona fu treĭ ḑile și treĭ nopțĭ în pânteca chitŭluĭ, ași și hilĭlŭ a omuluĭ va s’ hibă treĭ ḑile și treĭ nopțĭ, tru inima locŭluĭ.
Că hilĭlu a omŭluĭ éste Domnu și a Sămbătĕlĭeĭ.
De atunçea înçepu Iisusŭ să spună discipulĭi a luĭ, că prinde elŭ s’m̄érgă la Ierusalimŭ, și s’pată multe de la Aușilĭi, și s’hibă omorîtŭ și să ’nv̄iéza a treia‐ḑi.
Și va s’lŭ omóră, și a treia‐ḑi va s’înv̄iéză. Și vĕrtosŭ se invirinară.
Tine care aspargĭ templulŭ, și în treĭ‐ḑîle lŭ adarĭ, ascăpă‐te pre tine. S’éste că esci hilĭlu alŭ Dumneḑĕŭ, depune‐te de pre cruçe.
Nu éste açia că se sculă precum ḑîse: venițĭ vedețĭ locŭlu îu ḑăçea Domnulŭ.
Și Iisusŭ ’lĭ ḑise: vulpile au guvele a lorŭ; și pulĭi a çerŭluĭ cuibaire; ma hilĭlu a omŭluĭ, n’are iu să’șĭ apună capŭlu.