3 Iară elŭ lĕ ḑise: Nu avețĭ aléptă, çe are faptă Davidŭ cându îlŭ luă fómea și elŭ, și açelĭ çe era cu nĕsŭ?
Ma Fariseilĭi cându veḑură ’lĭ ḑiseră: Éca discipulĭi a tĕĭ facŭ açea çe nu e lĭertată s’facă Sămbăta.
Cumŭ întră în casa alŭ Dumneḑĕŭ și mâncă pân̄ĭle de propunere, carĭ nu era lĭertatŭ niçi a luĭ s’le năcă, niçi açelorŭ çe era cu nĕsŭ, ma mașĭ a prefțilorŭ.
Ică n’avețĭ aléptă în lege că Sămbătĕle prefțilĭ în bisérică o aspargŭ Sămbăta, și nu sŭntu stepsițĭ?
Iară elŭ respunse și ’ĕ ḑîse: N’avețĭ cântată ca açelŭ çe lĭ féçe de la înçeputŭ, mascurŭ și feminŭ lĭ féçe?
s’năĭriră, Și lĭ ḑiseră: Avḑî çe ḑîcŭ aești? Iară Iisusŭ lĕ ḑiçe: Da, N’avețĭ cântată vêr‐nă óră, „Că din gura a națĭlorŭ, și açelorŭ çe sugŭ, țĭ aĭ faptă alăvdare?“.
Iară tră înv̄iarea morțilorŭ, nu avețĭ cântată açea çe vé s’are ḑîsă de câtre Dumneḑĕu, care ḑiçe: