20 Călame plăsată nu va s’frângă, și mucŭ care afumegă, nu va s’astingă, până cându s’asvingă tru giudecată.
Venițĭ la mine, tuțĭ açelĭ carĭ hițĭ curmațĭ și încărcațĭ,
Și cându elĭ s’duçea, înçepu Iisusŭ s’ḑică a ghimtălĭeĭ tră Ioanŭ: Ce eșitŭ s’ vedețĭ în deșertŭ? Călame legănată de vîntŭ?