3 și îlĭ ḑise: Tine escĭ açelŭ care are s’ v̄ină, ima altu s’asceptămŭ?
Că aestŭ éste açelŭ tră care éste scriată: Écă eu petrecŭ mesagerŭlu a meu înaĭntea fațălĭeĭ a tale, care va s’țĭ îndrégă calea înaintea ta.
Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Duçețĭ‐vĕ și spunețĭ a luĭ Ioanŭ, câte vedețĭ și avḑițĭ.
„Spunețĭ a hilĭlĭei a luĭ Sion“ Éca amirălŭ a tĕu vine la tine blăndu, și încalarŭ pre asină, și pre mânzu, hiĭlu açelĭeĭ de sum jugŭ;
Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghine cuvéntatŭ açelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.