42 Și açelŭ çe va s’da ună scafă de apă aréçe la unŭlŭ de aești m̄ici în numă de discipulŭ, dealĭhea vĕ ḑicŭ că nu va ’șĭ chérdă plata luĭ.
Aferițĭ‐vĕ s’nu mutrițĭ na rĕuluĭ vêrnu de aesti m̄içĭ; că vĕ ḑicŭ a vóuĕ că anghelĭi a lorŭ în çerŭ, tot‐una vedŭ fața a tată‐m̄euĭ care éste în çerŭ.
Ași nu éste vrérea Tatăluĭ a vostru din çerŭ, ca s’chéră unŭ de aeștĭ m̄içĭlĭi.
Și amirălu va s’respundă și va s’lĕ ḑică a lorŭ: Dealihea vĕ dicŭ a vóuĕ, câtŭ féçetŭ a unuĭ din aești m̄içĭlĭi a meĭ frațĭ, a m̄ié m̄ĭ féçetŭ.